Gabriela Negreanu
n. 1947V
Fii medicul meu de suflet – te plătesc oricât; fii cel în care să-mi pot depune cinismul, nevoia de oameni, tandrețile; tu, în care eu m-am văzut până la capătul vieții și-al morții;
Nicio sărbătoare din calendar nu cade pe 6 iulie.
V
Fii medicul meu de suflet – te plătesc oricât; fii cel în care să-mi pot depune cinismul, nevoia de oameni, tandrețile; tu, în care eu m-am văzut până la capătul vieții și-al morții;
Ruga tarzie
Naste- ma, mama, cu teama in vazu- nceputului la marginea campului. Sa- mi fii oita barsana sa- ti fiu miel din neprihana sa- mi usuc botul la vant si piciorul la pamant.
Piața de carne
Piața de carne.Dimineața cînd soarele nu are miez.Domnul tranșează îngeri, le desface aripile mai întîi să nu le vină în minte să fugă, apoi aruncă viscerele mirositoare de mir și de floare de salcîm cîinilor.Carcasa se vinde separat.Capetele
caii
Cand poti sa tai vazduhul in felii, Cu trupul greu, chinuit de G-uri, Cand sufocat respiri din butelii Un oxigen ce-ti vine cu rateuri, Cum poti privi din varful atmosferei, Pamantul drag pe care sunt cei dragi? Iar cand virajul pune punct vederii,
Și ploaia vine albă...
Și ploaia vine albă, densă, caldă Pe culmi, peste poieni, peste genuni Stau arborii cu palmele întinse Și-un foșnet larg prin cetiniș răsună. Alunecând printre nervuri și aripi Ploaia pătrunde-n sufletul pădurii - Și cețuri albe se preling din piscuri
Soarele și marea
Se crapă de ziuă. Soarele se ridică din valuri. Dar marea spuse: \"Nu încă, mai rămâi o clipă cu mine.\" Soarele spuse: \"Am de lucru, mă voi întoarce, către seară.\" Marea spuse: \"Ce-am să fac între timp?\" Soarele spuse: \"Între timp, ai să-mi răsfrângi chipul\". Și marea purtă chipul său de lumină la piept, și soarele porni să se lupte cu norii și spiritele întunecate, și, ori de câte ori privea în jos, își vedea reflexele în valuri, și sabia sa era mai puternică și-i supunea pe vrăjmașii care strigau: \"Să fugim, căci marea-l iubește!\" Atât de puternică, marea, purtându-i chipul soarelui, și-atât de puternic, soarele, cât timp se simțea iubit. Dar seara căzu, și soarele coborî în mare, uriaș, radios. Marea secă sub scutul de foc. Și fiecare sărut aprinse o stea și dragostea lor se-nălța pe cer ca o lună blândă. Și toti exclamau văzând-o: \"Să ne iubim ca marea și soarele!\"