5 septembrie

Omul

Manat de soarta pe-a vietii valuri, Se duce omul fara-ncetare, Si-mpins de vanturi, lovit de maluri Aci se-afunda, aci apare. Patruns de chinuri, sarmanul plange, Si mai nainte de-al sau mormant, El moare-n lampa care se stinge, El moare-n creanga rupta de vant

1001 de nopți

Sifonul nu juca bile cu inima lui, stă în antreul turcului cu brâul de gât cum se legase de grinda cât ulița turcească era cu papucii în cui. Cântecul de noapte se grămădise în buzunarul cel mare, am luat cântecul și l-am întins la geam

Întrebări la ora ceaiului

Domnul acesta deșirat seamănă cu o figură dintr-un muzeu de ceară ; privește printre brizbrizurile rupte : ce e mai scump, aurul sau frumusețea ? E mai scump râul care se mișcă sau cocoașa nemișcată a țărmului ? În depărtare se aude un clopot bătând, deschizând sau închizând o rană.