Trăiască poezia și marii ei visători!
Al dracului am fost, cu patimă în toate
-viața mea a curs întâmplătoare-
atâtea drumuri am avut în față
dar am ales mereu câte-o cărare
n-am ascultat de nimeni niciodată
n-am calculat nimic - și nu e bine-
ce pacoste de om voi fi fiind? și încă
pariu pe o lacrima
mai tii minte inceputul
asa cum a fost
nici devreme nici tarziu
poate doar fara rost
sau poate ca doar intamplarea ne-a indemnat
sa fim o vreme impreuna
fara pacat
a fost
a fost
explozie de aripi
răzvrătite
și de penaj febril
rupt de-nălțimi
Romanță precupeață
Ieri seara, dupa cina
plictisita de-atata fericire
de rutina
m-ai cumparat, iubito
pe-o poala peticita de lumina
Nu stiu de pretu-i buna sau rau
si chiar nu vreau sa stiu