3 februarie

DE PROFUNDIS

E-o miriște pe care cade o ploaie neagră. E-un arbore roșietic ce stă aici stingher. E-un vânt șuierător ce împrejmuie colibele pustii - Ce tristă e seara! La marginea cătunului Blajina orfană adună încă spice sărăcăcioase. În amurg, ochii i se desfată rotunzi și auriți.

Zi

O respirație? respirația mea? - trecut-au ore și învârt aceeași întrebare umplut-am pagina de cercuri copăcei axoni și cifre alandala tot răsucind în cap. Apoi am început privind în gol (adică-n țesătura unui frunziș adânc din fața mea) am început să-mi amintesc ceva din visul meu în care nu erau imagini – sau nu asta conta –

Autobiografie spirituală

“Simone Weil – un caz rar de mistică în care fervoarea iubirii și a compasiunii se îmbină perfect cu o înaltă limpezime intelectuală. Dincolo de această conștiință acută, “așezată pe pragul” instituției ecleziale, autobiografia spirituală a Simonei Weil dă mărturie despre experiența lui Christos în adâncul inimii, despre tăcute iluminări interioare. Cititorul are a-și exercita discernământul asupra unui text care, în excesele și în riscantele lui judecăți, propune totuși o foarte vastă interogație asupra universalității revelației, asupra unui adevăr divin care se oferă sacrificial tuturor, asupra modurilor în care Dumnezeu ne caută “trecând prin densitatea lumii”.