Fir de cântec de noroc,
năpârstoc de busuioc,
ghiocel de funigel
cu azururile'n el...
A venit la noi aici,
ca o poznă de pitici,
iar de-atunci măicuța-i cântă,
o descântă, se frământă,
pieptărașe moi îi coase
și-o adoarme'n chiparoase.
Și, uitându-și de nevoi,
stă tăticu'ntre pisoi,
între „poze” și căței
cu păpușile'n bordei,
și se laudă de zor,
cântător, surâzător,
că fetița lui, crăiță,
romaniță, luminiță,
fata lui cât un cercel
a făcut pipi pe el!
Poezie întreagă · Clasici
Mărțișor
Luminița noastră are
soare-n zâmbet, tămâioare
și-n privire mărțișoare.
Stânjenei și porumbei
viața ei, și râsul ei
brebenei, clopoței.
Pași golași de toporași,
vorbe mici cu licurici,
rândunici și tufănici.
Ce grădină ne-a trimis
cel mai alb mănunchi de vis?
Ce luceafăr clar de rouă
ne-a dat nouă raza-i nouă?
Ce seraf de borangic
a pierdut un cântec mic,
când zbura argint și harpă
peste casa noastră stearpă?
Poezie întreagă · Clasici
Mărțișor
Privești de pe poteca ce urcă-n deal la noi,
Din zbor întâia barză cum cade pe zăvoi.
Vezi trenul care intră încet de tot în gară,
Și omul care sapă, și plugul care ară.
A nins cu nea de floare de prunii din livezi
Și munții de la Rucăr cu iarna lor îi vezi.
Auzi pe sub podgorii un câine care latră.
Te simți legat de toate - nu poți urni o piatră.
Aceste lucruri simple ce veșnice îți sunt !
Ce sfântă bucurie descoperi în pământ.
Ce limpede te cheamă un cuc : o dată, două -
De fiecare dată ți-e inima mai nouă.
De fiecare dată mai trainic te unești
Cu farmecul acestor priveliști câmpenești.
În gară, trenul a început să miște.
Toți pomii, ninși, pe dealuri îi flutură batiste.
Gâlgâitor, din iarbă un șipot s-a trezit.
În tine și prin ramuri e cerul limpezit.
Ce râsete, ce chiot pe drumurile viei -
Pe unde-au mers părinții îți duci și tu copiii.
O nouă viață astăzi de viață veche legi,
Dau muguri pretutindeni din veștedele crengi.
Cu apa ei lumina ți-a botezat câmpia.
Ce pace e pe omul în alb ce sapă via,
Pe barza ce se duce pe Argeș tot în sus,
Pe-adâncul rost al vieții la care te-ai supus.
O strofă · Contemporani
Mărțișor
Ghiocelul prin zăpadă ,
Scoate capul ca să vadă
Mărțișor pudrat de stele
Ce albesc tâmplele mele
Și privind în urma mea ,
Urma pașilor pe nea ,
Văd toți anii tinereții
O strofă · Contemporani
Martisor
Ti-ai prins martisorul de brau
si ai sters cu o miscare
tot ceea ce eu nu puteam recunoaste,
casa cu tavan inalt, razboiul de tesut,
patul din lemn de corn lustruit.
Ai innodat martisorul pe solduri,
si ai patruns cu mers leganat
in imensitatea padurilor de cenusa
O strofă · Contemporani
Martisor
Langa tine creste culoarea ,
cea din care versul lacrimeaza
fericire si care o simt
noptile radiind flori
Canta miresmele deasupra cand
vibrezi spre mine ingeri
si ma simt cerut in casatorie
de catre farmecul timpului
O strofă · Contemporani
Martisor
Sunt purpură ce aleargă
pe poteci de zăpadă
în spirale subțiri
ce fac dragoste
parcă...
Ca un lait motiv,
undeva pe drum,
un coșar așteaptă
O strofă · Contemporani
Haiku de martisor
Pe sâni in ros\'-alb
zambesc primavaratec
martisoarele.
O strofă · Contemporani
Martisor (unui profesor)
Meditand la ea, de zor,
O eleva, pe nestiute,
Il facu c-un martisor
De trei chile patru sute...
O strofă · Contemporani
Un mărțișor
Două inimioare -
Din raze de soare.
Al iubirii steag -
Pentru omul drag.
O strofă · Contemporani
Mărțișor
Pentru omul drag -
Talismanul iubirii.
Lângă inimă.
O strofă · Contemporani
Un martisor tuturor
de inimă ți-am prins
un coșar și doi trifoi
în alb și roșu
Poeți născuți pe 1 martie
Nicolae Oancea
n. 1937
Amintire posibilă
Jură că am mai fost și încă
Pe un alt tărâm - femeie, bărbat,
Până n-or începe să plângă
Îngerii pe care i-am lepădat.
Jură că ne-am iubit pe o rară
Piatra care cădea luminând,
Și tu erai mai târzie c-o vară
George Vulturescu
n. 1951
Cârjele și mărul
Nu mai sunt pur: dau dracului cârjele versurilor
în care m-au sprijinit oglinzile din ochii femeii
nu-s duioșii în cartea mea, oprește-te fetițo:
nici aripi să sărim peste băltoacă nu mi-au crescut
nici măselele cariate nici să umple cu pământ
nu poate poezia- nici iarba n-o înverzește și nu
poate naște în locul iepei
Ion Creanga
n. 1837
Povestea unui om leneș
Cică era odată într-un sat un om grozav de leneș; de leneș ce era nici îmbucătura din gură nu și-o mesteca. Și satul, văzând că acest om nu se dă la muncă nici în ruptul capului, hotărî să-l spânzure pentru a nu mai da pildă de lenevire și altora. Și așa se aleg vreo doi oameni din sat și se duc la casa leneșului, îl umflă pe sus, îl pun într-un car cu boi, ca pe un butuc nesimțitoriu, și hai cu dânsul la locul de spânzurătoare.
Așa era pe vremea aceea.
Pe drum se întâlnesc ei cu o trăsură în care era o cucoană. Cucoana, văzând în carul cel cu boi un om care seamănă a fi bolnav, întreabă cu milă pe cei doi țărani, zicând:
- Oameni buni! Se vede că omul cel din car e bolnav, sărmanul, și-l duceți la vro doftoroaie undeva, să se caute.
- Ba nu, cucoană – răspunse unul dintre țărani – să ierte cinstită fața dumnevoastră, dar aista e un leneș care nu credem să mai fi având păreche pe lume, și-l ducem la spânzurătoare, ca să curățim satul de-un trândav.
- Alei, oameni buni! zise cucoana, înfiorându-se. Păcat, sărmanul, să moară ca un câne fărădelege! Mai bine duceți-l la moșie la mine; iacătă curtea pe costișa ceea. Eu am acolo un hambar plin cu posmagi, ia așa pentru împrejurări grele, Doamne ferește! A mânca la posmagi și a trăi și el pe lângă casa mea, că doar știu că nu m-a mai pierde Dumnezeu pentr-o bucățică de pâne. Dă, suntem datori a ne ajuta unii pe alții.
- I-auzi, măi leneșule, ce spune cucoana: că te-a pune la coteț, într-un hambar cu posmagi, zise unul dintre săteni. Iaca peste ce noroc ai dat, bată-te întunericul să te bată, urâciunea oamenilor! Sai degrabă din car și mulțămește cucoanei că te-a scăpat de la moarte și-ai dat peste belșug, luându-te sub aripa dumisale. Noi gândeam să-ți dăm sopon și frânghie. Iar cucoana, cu bunătatea dumisale, îți dă adăpost și posmagi; să tot trăiești, să nu mai mori! Să-și puie cineva obrazul pentru unul ca tine și să te hrănească ca pe un trântor, mare minune-i și asta! Dar tot de noroc să se plângă cineva. Bine-a mai zis, cine-a zis, că boii ara și caii manâncă. Hai, dă răspuns cucoanei, ori așa, că n-are vreme de stat la vorbă cu noi.
- Da muieți-s posmagii? zise atunci leneșul cu jumătate de gură, fără să se cârnească din loc.
Kurt Weill
n. 1900
Lost in the Stars
Before Lord God made the sea and the land,
He held all the stars in the palm of his hand.
And they ran through his fingers like grains of sand,
And one little star fell alone.
Then the Lord God hunted through the wide night air
For the little dark star on the wind down there.
And he stated and promised he\'d take special care
So it wouldn\'t get lost again.
Robert Lowell
n. 1917
The Drunken Fisherman
Wallowing in this bloody sty,
I cast for fish that pleased my eye
(Truly Jehovah\'s bow suspends
No pots of gold to weight its ends);
Only the blood-mouthed rainbow trout
Rose to my bait. They flopped about
My canvas creel until the moth
Corrupted its unstable cloth.